Unsplashed background img 1

Bartók & Jazz

În cadrul Anului Bartók Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti organizează marţi, 11 octombrie 2016, începând cu ora 19.00, în Sala George Enescu a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, un concert inedit intitulat Bartók & jazz, cu participarea a doi pianişti din Ungaria, Fejes Krisztina şi jazzistul Káel Norbert, respectiv a îndrăgitei cântăreţe de jazz din România, Teodora Enache. Concertul se va desfăşura într-un trialog între două piane şi voce, pe marginea pieselor Şase dansuri româneşti, Trei cântece populare din Comitatul Ciuc, Cântece ţărăneşti maghiare şi Dansuri bulgăreşti de Bartók Béla.
În holul sălii de concerte publicul va putea trece în revistă volumele care cuprind studii şi scrieri ale compozitorului omagiat şi studii scrise de cercetători şi muzicieni pasionaţi de Bartók, ediţii care au văzut lumina tiparului de-a lungul unui secol. Majoritatea exponatelor provin din biblioteca renumitului muzicolog clujean László Ferenc (Francisc László), şi ne-au fost puse la dispoziţie de doamna Ilse L. Herbert.
***
În toate discursurile despre Bartók Béla apare precum un laitmotiv „izvorul curat” ca sursă de inspiraţie a celui mai cunoscut compozitor maghiar. Este evident că Bartók nu şi-a uitat niciodată rădăcinile chiar şi în opusurile compuse în ultima perioadă de creaţie, în America, mai mereu izbucneşte izvorul curat, sonoritatea şi ritmica muzicilor tradiţionale maghiare, româneşti, bulgăreşti, slovace…, şi din când în când armonii provenite din muzica „lumii noi”, jazzul, pe care compozitorul îl priveşte ca muzică tradiţională a negrilor. Dacă luăm în considerare declaraţia lui Bartók, precum că „Noi nu avem nevoie de jazz, avem o muzică populară splendidă, este inutil să ne aruncăm în braţele jazzului”, poate înţelegem de ce compozitorul a scris o singură piesă dedicată unor muzicieni de jazz: Contraste – o creaţie născută la cererea clarinetistului Benny Goodman şi a violonistului Szigeti József, fiind unicul opus cameral în care Bartók introduce un instrument de suflat. Prima audiţie a acestei creaţii comandate de Goodman prin intermediul lui Szigeti, a avut loc la New York în anul 1939, la pian aflându-se Petri Ede, ca mai apoi, la înregistrarea trioului în 1940 la casa de discuri Columbia partitura pianistică să fie interpretată de însuşi compozitorul. Este evidentă influenţa lui Goodmann şi a trioului său de jazz asupra Contrastelor, reminiscenţe jazzistice descoperindu-se şi în Concertul pentru pian nr. 1, Cvartetul nr. 5, precum şi în Concerto. Mult mai importantă şi mai evidentă este însă influenţa bartókiană asupra muzicii de jazz. În anii patruzeci Stan Kenton deja improviza pe muzica scrisă de Bartók, ca mai apoi numeroase personalităţi marcante ale lumii muzicale de jazz să se inspire din lucrările sale, aducându-i un omagiu astfel, precum: Dave Brubeck, Lennie Tristano, Cecil Taylor, Chick Corea, fără a-i aminti pe jazziştii maghiari. În rândul acestor artişti se înscriu cântăreaţa de jazz Teodora Enache, pianistul de jazz Káel Norbert şi pianista Fejes Krisztina, protagoniştii celor trei concerte organizate de Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti (Bucureşti, Târgu Mureş şi Cluj) cu titlul Bartók & jazz, sub semnul Anului Bartók. În cadrul concertului Fejes Krisztina îi va provoca pe cei doi jazzişti să improvizeze pe baza opusurilor bartókiene.